Crud, ca toţi dictatorii, Tito a fost totuşi o figură aparte printre ceilalţi conducători ai ţărilor comuniste, singurul care l-a sfidat pe însuşi Stalin.

Josip Broz, pe numele său ade­vărat, s-a născut la 7 sau 25 mai 1892, în localitatea Kum­rovec din Regatul Croaţia-Slovenia, în acea vreme parte din Imperiul Austro-Ungar, şi a murit la 4 mai 1980, la Ljubljiana. A fost al şaptelea copil al croatului Franjo Broz şi al slovenei Marijia. Încă din copilărie a avut contacte cu miş­cările muncitoreşti, iar în 1910 s-a alăturat Partidului Social-Democrat al Croaţiei şi Sloveniei.

În toamna anului 1913 a fost înrolat în Armata Austro-Ungară, iar în ianuarie 1915 a fost trimis pe Frontul de Răsărit în Galiţia, împotriva Rusiei. Grav rănit, a fost capturat de către ruşi şi închis. După Re­voluţia din Octombrie, s-a alăturat Gărzilor Roşii în Omsk. După mai multe peripeţii, s-a întors în locurile natale, alăturându-se Partidului Comunist Iugoslav. A fost secretarul general, ulterior preşedinte, al Ligii Comuniştilor din Iugoslavia, între 1939 şi 1945, şi a condus partizanii iugoslavi, mişcare de gherilă în Al Doilea Război ­Mondial, în 1941-1945. După război, a devenit prim-ministru (1943-1963) şi preşedinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Din 1943 până la moartea sa în 1980, a deţinut gradul de Mareşal al Iugoslaviei, având funcţia de comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (JNA). Pe timpul conducerii lui, JNA era a patra armată puternică din Europa. Tito a fost creatorul  şi şeful celei de „a doua Iugoslavii", o federaţie socialistă ce a exis­tat din Al Doilea Război Mon­dial până în 1991. Este responsabil pentru moartea a mai mult de 300.000 de oameni.

Lagărele sale de concentrare nu se deosebeau prea mult de Gulagul sovietic, iar violenţa politică şi autoritarismul său au nenorocit destinul a milioane de oameni, printre ei aflându-se cei de etnie germană, persecutaţi în mod deosebit. Deşi a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul şi singurul cu succes membru al Cominformului care l-a sfidat pe Stalin, susţinând independenţa căii spre socialism, numită de analiştii politici „comunism naţional" sau „titoism". Urmând aceste principii, Tito a fost principalul fondator şi promovator al Mişcării de Nealiniere şi primul secretar general, susţinând astfel politica de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece. Stalinist sau titoist, comunismul s-a dovedit o ideologie împotriva naturii umane, drept care a şi dispărut din multe ţări, iar din altele, măcar oficial, e pe cale de dispariţie.