Cuminte în tinereţe, sălbatică la maturitate

Deşi vreme de vreo 20 de ani a reuşit să pozeze în „fata bună"  şi „femeia de casă", în ultimii ei ani de viaţă, presa tabloidă nu a încetat să facă publice detalii picante din existenţa ei. Consumul de droguri i-a afectat serios cariera, ea căpătându-şi în ultima vreme o faimă proastă, de cântăreaţă care anulează concertele, inclusiv pe cele foarte importante. A reuşit să fie concediată de la una dintre ceremoniile de decernare a Premiilor Oscar, unde urma să cânte „Somewhere over the Rainbow", pentru că nu apărea la repetiţii. Mariajul cu cântăreţul R&B Bobby Brown, şi el dependent de droguri, (de altfel poliţia de pe aeroportul din Los Angeles a găsit la un moment dat „iarbă" în bagajele amândurora), mariaj sfârşit în 2006, a fost plin de peripeţii.

El a fost coşmarul vieţii sale, iar apropiaţii cîntăreţei consideră că Bobby Brown este singurul vinovat pentru totala ei decădere. Desele lui escapade, ce sfârşeau uneori chiar şi după gratii, au deprimat-o şi mai mult pe Whitney, care şi-a găsit refugiul în droguri. În ultimul timp, în presă au apărut zvonuri cum că ajunsese atât de săracă încât îşi ruga prietenii să o împreumute măcar cu 100 de dolari. Una dintre ultimele ei apariţii publice a fost în urmă cu câteva seri la un club de noapte din Hollywood, de unde a ieşit vizibil răvăşită de alcool şi probabil şi de droguri, iritată peste măsură de prezenţa paparazzi-lor, cărora le-a arătat degetul mijociu şi le-a aruncat şi câteva vorbe „dulci". Dincolo însă de aceste derapaje triste din viaţa ei, în urma sa rămâne amintirea unei voci unice, considerată de mulţi chiar cea mai bună voce a lumii.

Născută pentru a cânta

Whitney Houston a avut bune ursitoare la naştere. Ea avea o mamă cântăreaţă, Cissy Houston, două verişoare care erau de asemenea în branşă (Dione Warwick şi Dee Dee Warwick) şi o naşă celebră: Aretha Franklin. Asemeni multor muzicieni de culoare, Whitney a „debutat" în corul bisericii. Ea a început să cânte gospel încă de la 11 ani într-un lăcaş de cult baptist, ajungând repede să fie chiar solista corului Bisericii New Hope din Newark, unde cânta şi la pian. Prima ei apariţie scenică ca solistă a corului de la New Hope Baptist Church a fost cu psalmul „Guide Me, O Thou Great Jehovah."

Deşi baptistă, a urmat cursurile şcolii catolice „Mount Saint Dominic Academy", unde a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină cea mai bună prietenă sau, după expresia viitoarei cântăreţe, „sora pe care nu am avut-o niciodată": Robyn Crawford.

Adolescentă fiind, cânta alături de mama ei în cluburi de noapte din New York, unde a fost descoperită de Clive Davis, patronul studioului de înregistrări Arista Records. De aici şi până la faima mondială nu a fost decât un pas.  A înregistrat cu albumele ei succes după succes, ajungând să-şi înscrie în palmares două premii Emmy, şase premii Grammy, 30 Bilboard Music Awards,  22 de American Music Awards şi o mul­ţime de alte distincţii, cumulând până la sfârşitul vieţii peste 400 de premii şi vânzând un număr record de 170 de milioane de albume. A fost singurul artist din istoria muzicii americane care s-a aflat cu şapte creaţii consecutive pe primul loc al topului 100 cele mai bune melodii. Cariera ei este o înşiruire de superlative.

Deşi criticii răutăcioşi au scris că a jucat incredibil de prost, primind chiar şi o Zmeură de Aur pentru cea mai proastă actriţă, debutul ei cinematografic în „The Bodyguard", în 1992, alături de un sexy (pe atunci) Kevin Costner, a fost un succes de casă răsunător, iar melodia „I Will Always Love You", despre care puţină lume ştie că a fost de fapt compusă şi cântată iniţial de diva muzicii country, Dolly Parton, a reprezentat unicul single din istorie care s-a vândut în mai mult de un million de exemplare încă din prima săptămână de la apariţia pe piaţă. Iar muzica de pe coloana sonoră a filmului „The Bodyguard" a primit un Premiu Grammy.

Whitney Houston a continuat să mai scrie muzică de film şi chiar să joace. Muzica interpretată de ea pentru  pelicula „Nevasta predicatorului", de pildă, a  apărut apoi pe un disc care a fost cel mai bine vândut album de gospel din istoria genului. Cum aproape absolut orice melodie a ei devenea brusc hit (transformând ca regele Midas totul în aur) şi se vindea ca pâinea caldă, este mai mult decât surpinzător că o artistă care a căştigat din albumele sale sute de milioane de dolari a ajuns să moară săracă-lipită. Vestea morţii ei este cu atât mai tristă cu cât în urmă cu doar o săptămână, ea declarase că se va înscrie voluntar într-un program de dezintoxicare şi că doreşte nespus să-şi refacă viaţa şi cariera. În urma ei, a lăsat o fiică şi milioane de fani îndureraţi, care vor continua să-i asculte muzica. "