Ruxandra Medrea este o prezenţă extrem de discretă - atât în media din Hexagon, cât şi în cea din România. Ruxandra Medrea are 33 de ani, petrecându-şi copilăria la Sibiu. Ea a părăsit România la sfârşitul anilor '80 şi, după ce a locuit o vreme în Austria, s-a stabilit în Franţa. Primul contact cu cinematograful l-a avut în calitate de jurist specializat în drepturi de proprietate intelectuală. În 2006 a realizat un documentar stângist de 52 de minute, „Génération Précaire, derrière les masques"/ „Generaţia precară, în spatele măştilor", despre situaţia dramatică a stagiarilor în Franţa şi dificultatea de a găsi un job la nivelul pregătirii. În 2008, s-a căsătorit cu Thomas Anonnier, iar cununia a avut loc la Sălişte.

Clouzot l-a cunoscut pe Picasso la 14 ani

A rămas în istoria filmului pentru inovaţiile aduse în genul thriller, unde s-a dovedit un vizionar, în special prin peliculele „Le Salaire de la peur" / „Salariul groazei" (1952) şi „Les Diaboliques" (1954), pe care critica le-a recunoscut ca fiind printre cele mai mari filme produse în anii '50. A regizat de asemenea documentare, printre care şi „Misterul lui Picasso", ulterior declarat „monument naţional" de către guvernul Franţei (Clouzot l-a cunoscut pe Picasso încă de când avea 14 ani). Deşi a avut parte de recunoaşterea publicului, cariera sa a intrat în anii '60 într-un con de umbră critic, din cauza apariţiei Noului Val francez şi a filmelor fără subiect; în deceniul 8-9, opera sa este reevaluată şi e inclus nu doar în panteonul marilor valori ale Franţei, ci şi în istoria generală a cinematografiei, fiind unanim recunoscut ca egal al lui Hitchcock.