Slovacia este în şoc, Franţa în plin vacarm. Cauza turbulenţelor din ambele ţări o constituie romii (ţigani), sau, mai degrabă, ceea ce li se face acestora, scrie The Economist, citat de Agerpres.

În capitala Slovaciei, Bratislava, un pistolar a ucis şapte persoane şi a rănit alte 14. Şase dintre victime au fost o familie de romi, omorâţi în apartamentul lor, după cât se pare în mod deliberat. În Franţa, expulzarea a sute de imigranţi romi, despre care guvernul lui Sarkozy spune că se află ilegal în ţară, a galvanizat opoziţia, de la Papă, bisericile din Franţa, o comisie ONU şi chiar mai mulţi ministri din guvernul francez. Totuşi, în continuare este promisă o legislaţie dură.

Împuşcăturile din Slovacia şi expulzările din Franţa evidenţiază dificultăţile cu care se confruntă cea mai mare minoritate apatridă din Europa. O subclasă prin excelenţă, romii sunt victime ale prejudecăţilor, adesea violente, acasă la ei, în Europa de Est. Mii dintre ei au migrat spre Vest pentru a căuta o viaţă mai bună, mai ales că extinderea UE le-a permis să profite de normele privind libertatea de mişcare. Deşi condiţiile sunt mai bune în Vest, primirea a fost rareori prietenoasă iar politicieni ca Sarkozy au exploatat nemilos ostilitatea faţă de noii veniţi.

Instinctele demagogice ale liderilor occidentali pălesc însă în comparaţie cu neglijenţa omologilor lor din Est. Romii nu prea votează. Niciun guvern din Europa de Est, cu o minoritate substanţială de romi, nu a făcut mult pentru a înfrunta discriminarea cu care se confruntă ei sau sărăcia fără speranţă care îi exclude din grupul majoritar, spune Rob Kushen de la Centrul European pentru Drepturile Romilor, cu sediul la Budapesta.

Una dintre cele mai mari probleme este şcolarizarea: copiii romi sunt de obicei plasaţi în instituţii pentru persoane cu handicap mintal. Un nou sondaj al Amnesty International spune că în Slovacia, romii reprezintă sub 10% din populaţia de vârstă şcolară, dar 60% din elevii din şcoli speciale. După cum este de aşteptat, mulţi părăsesc şcoala devreme, fără a avea vreo specializare pentru a concura pe piaţa muncii. În schimb, colectează fier, cerşesc sau comit infracţiuni minore.

Prejudecăţile îşi au partea lor de vină. Săptămâna aceasta un eurodeputat din partidul de extremă-dreapta ungar Jobbik a cerut internarea în masă a romilor. Anul trecut, poliţia ungară a solicitat ajutor din partea FBI, după o serie de atacuri asupra unor aşezări de romi, în care şase persoane au fost ucise, printre care un copil de cinci ani şi tatăl său. Şase tineri romi au fost arestaţi în oraşul slovac Kosice, sub acuzaţia de furt, fiind forţaţi să se dezbrace şi să se lovească şi sărute reciproc, în timp ce poliţia filma umilirea lor. Imigranţii romi s-au confruntat cu atacuri cu cocktail-uri molotov în Italia, pogromuri la Belfast şi evacuări forţate în Grecia.

Anul acesta se marchează jumătatea perioadei programului european "Deceniul Incluziunii Romilor", lansat în 2005. Cinci ani mai târziu, spun activiştii, majoritatea romilor sunt încă într-o stare mai rea decât sub comunism, care, cu toate defectele lui, le-a garantat totuşi locuinţe, asistenţă socială şi a redus delictele din ură de rasă. Condiţiile de astăzi din aşezările romilor de la marginea oraşelor şi satelor rivalizează cu Africa sau India ca privaţiuni.

Romii sunt în Europa dar în afara societăţii. Sunt însă şi victime ale propriilor probleme. Tinerii ambiţioşi sunt adesea împiedicaţi de societăţile lor intens patriarhale şi conservatoare. Fetele sunt măritate forţat în adolescenţă iar băieţii puşi să muncească la o vârstă fragedă, mai degraba decât să studieze. Conştiente de ostilitatea din exterior cu care se confruntă, comunităţile de romi sunt predispuse să se izoleze de societate şi legile acesteia.

În ultimii ani, în conformitate cu normele UE privind libera circulaţie, un aflux de forţă de muncă ieftină din Est a găsit de lucru în Vest. Dar cei mai mulţi romi îşi părăsesc ţara nu în cautare de locuri de muncă, ci pentru a scăpa de sărăcie şi persecuţie. Nu e de mirare că Franţa, incitată de Italia şi alte ţări, a fost dornică să "europenizeze" problema, îndemnând Bruxellesul să facă eforturi mai mari pentru a determina ţările din Est să-şi integreze romii. Acum că aceste ţări s-au văzut în UE este mult mai greu pentru eurocraţi, decât în anii pre-aderare, să le spună guvernelor lor ce să facă.

Este puţin probabil însă ca guvernele est-europene să abordeze brusc o problemă ce datează de secole doar pentru că le spune Bruxellesul să facă aşa. Un studiu recent al Băncii Mondiale estimează costul anual al eşecului integrării romilor în Bulgaria, România, Serbia şi Cehia la 5,7 miliarde de euro.