În timpul protestelor de joi, când aveau loc lupte de stradă între protestatari şi jandarmi, iar Bu­cu­reştiul era în stare de alertă, primarul Sorin Oprescu îşi pregătea candidatura pentru un loc în Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.

Nu este primul gest care arată că pe de-o parte primarul Sorin Oprescu nu doreşte să abandoneze domeniul medical, iar pe de alta îşi pregăteşte cariera pentru când nu va mai fi primarul Capitalei.

În urmă cu o lună, el a candidat şi pentru şefia departamentului de chirurgie al Facultăţii de Medicină „Carol Davila" din Bucureşti, pe care nu a reuşit să o câştige. Poziţia i-a revenit medicului Mircea Beuran. Deoarece nu s-a clasat printre primii opt, Oprescu nu a reuşit să ocupe o poziţie nici în Consiliul Facultăţii. În ciuda acestui eşec, dar şi a nenumăratelor probleme pe care le are încă de rezolvat ca primar, Sorin Oprescu nu a renunţat la dorinţa de a se implica activ şi în coordonarea academică a domeniului medical. Motiv pentru care şi-a depus candidatura pentru o nouă funcţie în Senatul universităţii. A trecut de primul tur, iar săptămâna viitoare urmează cel de-al doilea.

România Liberă a încercat să afle ce îl mână pe doctorul Oprescu să candideze la aceste funcţii care nu sunt doar onorifice, care presupun implicare activă şi mai ales un consum de timp deloc neglijabil, în condiţiile în care fotoliul Primăriei Capitalei înseamnă mult mai mult decât o slujbă cu jumătate de normă.

Când ai funcţia de primar şi un oraş cu o listă imensă de probleme nerezolvate, de unde va găsi Sorin Oprescu energia şi timpul pentru a se dedica şi sarcinilor deloc puţine pe care le presupune un loc în Senatul universităţii?

Am încercat să îi adresăm această întrebare primarului Capitalei, însă, ca de obicei, acesta nu a fost de găsit. Nici Manuela Dediu, şefa biroului de presă de la Primăria Capitalei şi nici Anca Alexandrescu, consiliera lui Oprescu, nu au dorit să ne ofere un punct de vedere ori să ne pună în legătură cu primarul Oprescu.

Să fie vorba doar despre lupta pentru putere şi influenţă în lumea medicală, despre orgoliu sau actualul primar  îşi pregă­teşte cumva tacit ieşirea din politică pentru a se dedica mediului universitar şi afacerilor profitabile din sistemul sanitar, în care este implicat alături de familia şi prietenii săi?

Şi, mai ales, cum se face că în mijlocul protestelor, când primarul Capitalei ar trebui să stea peste program la serviciu, el alege să se bată pentru un post în Senatul universităţii.

Un loc călduţ la catedră, noul obiectiv al lui Oprescu

Medicii spun că cel mai probabil Sorin Oprescu îşi ia de pe-acum variante de rezervă. „Dacă nu mai iese primar, se întoarce la catedră", comentează doctorul Mircea Cinteză, care a candidat de asemenea pentru un loc în Senatul Universităţii „Carol Davila" din Bucureşti. Nu în ultimul rând, un loc în Senatul universităţii înseamnă influenţă (Preşedintele Senatului reprezintă Senatul în raport cu Rectorul sau cu terţii, propune şefii secţiilor clinice din spitale, adică pe cei care fac legea în spitalele publice).

„Cei care fac parte din Senatul universităţii au un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte deciziile materiale ale rectoratului. Fără aprobarea Senatului, rectorul nu poate lua decizii materiale", explică Mircea Cinteză. Carta UMF Carol Davila arată, de asemenea, că Senatul univer­sităţii reprezintă „cel mai înalt for de decizie".

Oprescu, marele absent de la cursurile UMF

Dintr-o astfel de funcţie se decide cum se alocă banii pentru contractele de cercetare, cum se împart posturile de asistenţi şi preparatori în universitate, atât de râvnite printre medici (cu astfel de posturi îşi asigură atât un venit de la spital, cât şi unul provenind de la universitate). Totodată, membrii Senatului iau decizii în ceea ce priveşte dezvoltarea universităţii, validează concursuri şi controlează Colegiul Medicilor din Bucureşti, care judecă, printre altele, şi cazurile de malpraxis, nu puţine la număr în România.

Dacă o parte din medici susţin că Sorin Oprescu nu are ce să caute în lupta pentru astfel de funcţii, mai ales că în calitate de profesor a absentat de nenumărate ori de la cursuri şi nu s-a implicat activ în treburile administrative ale universităţii, alţi doctori văd cu ochi buni candidatura sa la Senat. „De ce să nu fie bine ca primarul Capitalei să facă parte din Senatul Univer­sităţii?! Poate e chiar mai bine!",  zice Silviu Constantinoiu, profesor la Facultatea de Medicină şi chirurg la Spitalul „Sf. Maria", din Bucureşti.