Singura editură de stat din domeniul educaţional din România, Editura Didactică şi Pedagogică (EDP), a împlinit anul acesta 60 de ani de activitate, iar bătrâna doamna a manualelor şcolare face parte dintre speciile rare, rămase neprivatizate în capitalism.

Cum site-ul acesteia nu ne-a satisfăcut curiozitatea referitoare la cărţile publicate în categoria celor diverse, separate de segmentul educaţional, am decis  să facem, pentru început, un mic sondaj telefonic în rândul oamenilor de cultură, ca să-i testăm notorietatea. 

Toţi au fost rugaţi să răspundă la următoarele întrebări simple: Care este ultima carte pe care aţi citit-o de la Editura Didactică şi Pedagogică?  Sunteţi mulţumit de activitatea editurii, dat fiind faptul că este o instituţie de stat? Ce aţi mai auzit despre ea? Dan C. Mihăilescu, Paul Cernat, Daniel Cristea Enache, Liviu Papadima, Georgeta Dimisianu, Alex Ştefănescu, Costi Rogozanu, Horia Gârbea şi mulţi alţii ne-au răspuns la fel, ca pe o singură voce: "Îmi pare rău, dar nu vă pot ajuta. Nu mai ştiu absolut nimic despre această editură de ani buni".

Editura îşi mai menţine notorietatea doar în virtutea prestigiului şi popularităţii de altădată şi nu datorită activităţii din ultimii 20 de ani.

Deşi publică anual şi cărţi dedicate cititorului obişnuit, instituţia nu are un departament de marketing care să se ocupe de promovarea sau popularizarea lor.

Directorul general al editurii, Dane Karoly Andras, a fost numit politic, cu sprijinul UDMR, care a negociat cu partenerii de coaliţie controlul asupra Editurii Didactice şi Pedagocie încă din 2005.

Dane Andras recunoaşte că editura  pierde financiar din faptul că publică volume fără ca acestea să fie ulterior dublate de o strategie de marketing, însă, în bugetul instituţiei,niciodată nu au fost prevăzuţi bani şi pentru asta.

În plus, adaugă Dane Karoly Andras "editura s-a concentrat pe  tipărirea de manuale şcolare şi auxiliare, sigur, publicăm şi cărţi diverse, dar sunt puţine, aproximativ 100 de titluri pe an". În această calitate, Dane Karoly Andras are, potrivit declaraţiei de avere, o indemnizaţie de aproape 70.000 lei pe an.

Politeţe şi nerozie

Mai mult, printre cărţi îngropate în anonimat şi girate de editură, am găsit câteva care au stârnit reacţii nu tocmai favorabile. Un exemplu ar fi manualul "Reconsiderarea istoriei. Geto-dacii", de Gh. Ioniţă, despre a cărui calitate chiar directorul editurii se îndoieşte. "Noi nu am vrut s-o publicăm, pentru că îmbrăţişează o teorie naţionalistă a lui Constantin Iosif Drăgan. Dar am gândit astfel: la proxima dată când Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică organizează sesiune pentru evaluarea şi finanţarea cărţilor, le-o trimitem membrilor ei, iar dacă aceştia decid că această carte merită cofinanţată de stat, atunci noi o publicăm. Şi surpriză... am primit subvenţia", explică Dane Karoly Andras.

"Pijamaua se foloseşte numai la culcare"

O altă carte care a stârnit nemulţumire din partea publicului se numeşte "Mereu politeţea! Ghid de comportare civilizată pentru copii şi tineri", de Traian Cosma, un volum pe care îl putem găsi în librării şi care este dedicat elevilor şi profesorilor care nu ştiu ce să dezbată în timpul orelor de dirigenţie.

Copiii şi profesorii care vor să cunoască până la nivelul celor mai mici nuanţe ce înseamnă un comportament civilizat pot afla din această carte că "pijamaua se foloseşte numai la culcare, iar capotul numai în casă" sau lua sfaturi precum "nu amesteca piesele vestimentare scumpe şi/sau de prost gust cu altele ieftine, demodate şi/sau de prost gust".

Autorul dă soluţii pentru evitarea diareei nocturne ("la cină, evită combinaţiile alimentare de tipul iaurt şi compot de prune") sau despre cine trebuie să salute primul: "Este greşit dacă salut o persoană mai tânără ca mine? Nu pierzi nimic dacă o saluţi, dar nici nu e cazul s-o faci la nesfârşit".

Iar lista cu recomandările despre politeţe nu se opreşte aici. Autorul le sugerează fetelor cu "sânii mici care vor să-şi atenueze acest defect, să evite rochiile şi bluzele mulate, ca şi culorile închise". Iar într-un capitol separat, dedicat respectului acordat femeilor, Cosma sugerează învăţăcelului că "respectul nu poate fi acordat totuşi necondiţionat. Pentru a fi respectată, femeia trebuie să fie respectabilă. Iată un adevăr primordial în materie de maniere, care pune criteriul moral mai presus de orice alte considerente", conchide vehement autorul.

Acesta prezintă, hodoronc-tronc, un citat din Petre Ţutea,  fără să vorbească ceva despre personalitatea filozofului. Scos din context, elevul ar putea  concluziona că filozoful a fost mai degrabă un tâmpit, decât un gânditor  cu mult simţ al umorului: "Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rand, vrei să le cunoşti şi să le iubeşti pentru farmecul lor şi, în al doilea rand, pentru că fac oameni".