„Noi, românii, am trăit 50 de ani ca spartanii, în frig, înfometaţi, torturaţi fizic şi psihic", explică Nicolae Pricop de ce la cei 57 de ani ai săi vrea să participe la una dintre cele mai dure competiţii din lume - „Death Race" -, organizată în SUA, în care concurenţii îşi probează la extrem capacităţile fizice într-o cursă de zeci de kilometri, cu cele mai dure obstacole.

Competiţia „Death Race" (Cursa mor-ţii) va avea loc în vara acestui an şi va reuni 300 de participanţi din mai multe ţări. Totul face parte din conceptul „curselor spartane", promovat de oamenii civilizaţiei moderne, care vor să reînvie spiritul, austeritatea şi disciplina luptătorilor antici.

Civilizaţia modernă e „spartă" cu principiile antichităţii

Există de mai mulţi ani în SUA şi în alte ţări un gen de com-petiţie care poartă numele de „Spartan Race". Se organizează chiar şi un campionat mondial. Este promovat un stil de viaţă în jurul acestui sport. Practic, se doreşte să fie reînviat, într-un fel, spiritul vechilor spartani, care erau de neînvins, niciodată nu dădeau înapoi, având o viaţă austeră şi disciplinată. „Cursele spartane" care se organizează în zilele noastre îi supun pe competitori la alergare pe distanţe de mai mulţi kilometri, dar nu numai atât. Sari peste ziduri de câţiva metri înălţime, traversezi mari suprafeţe inundate de noroi, te târăşti sute de metri pe sub sârmă ghimpată, cari sau tragi greutăţi, te caţeri pe frânghie, înoţi în apă rece ca gheaţa, treci pe deasupra unui lac, agăţat de-o frânghie, cobori în rapel pe un perete de 20 de metri înălţime, treci printr-o conductă de 50 de centimetri diametru şi lungă de 50 de metri, mergi pe o bârnă de 50 de metri lungime şi cinci centimetri lăţime, sari de pe un buştean pe altul, cale de 30 de metri, iar lista obstacolelor e cu mult mai lungă.

La asemenea curse participă oameni de toate vârstele, femei şi bărbaţi, nu neapărat sportivi de perfor-manţă. E genul de experi-enţă prin care omul modern vrea să se rupă de stilul său de viaţă, anchilozat între beton şi sticlă. Fiecare vrea să-şi cunoască limitele. Întrecerea e în primul rând cu tine însuţi, pentru că nu se pune problema cine a ajuns primul sau ultimul la linia de sosire, ci numai dacă ai găsit în tine forţa fizică şi psihică de-a duce cursa până la capăt.

Participă la maratoane de peste 30 de ani

Am aflat toate astea de la un român care locuieşte în SUA, în Cleveland. Omul se numeşte Nicolae Pricop şi are 57 de ani, deşi când îl vezi în poză nu-i dai vârsta asta. Explicaţia e cu siguranţă legată de faptul că de peste 30 de ani se antrenează zilnic pentru alergări la maraton. S-a născut la Târgu Mureş, acolo a copilărit, a făcut facultatea, s-a căsătorit - după cum îşi povesteşte el viaţa, apoi a lucrat la o fabrică din Sfântu Gheorghe. La vârsta liceului şi a facultăţii a practicat orientarea turistică, apoi a participat la câteva semimaratoane, în jurul oraşului Sfântu Gheorghe, dar şi la o cursă de 100 de kilometri, în aceeaşi zonă.

„Mereu am vrut să fiu liber, am fost dornic de aventură, iar alergarea mi-a plăcut de când mă ştiu", completează Nicolae. Tocmai spiritul liber l-a făcut ca la 44 de ani să decidă să-şi schimbe total viaţa, părăsind România, împreună cu soţia şi copiii lui, stabilindu-se în SUA. Acest moment de cotitură a fost în 1999. „Dezamăgit de tot ceea ce s-a întâmplat în România după 1990, am decis să plec cu familia mea în SUA, în speranţa că acolo copiii mei vor avea un viitor mai bun. Acum, după 13 ani, îmi dau seama că am făcut alegerea bună", e convins interlocutorul. Dar nici dincolo de Atlantic n-a uitat de pasiunea lui, cu atât mai mult cu cât a descoperit în SUA cât de populare sunt cursele cu obstacole. A participat la trei maratoane, şase semimaratoane şi la o cursă de 80 de kilometri. „La cursa aceea de 80 de kilometri mi-am rupt trei degete de la mâna dreaptă, dar am continuat şi am ajuns la linia de sosire", îşi aminteşte acea experienţă.

A doua cursă, ca dificultate, din lume

Nicolae descrie „cursele spartane" ca fiind împărţite în patru etape, fiecare cu gradul ei de dificultate - sprint, super, beast, death race. La prima, 90% din concurenţi reuşesc să atingă linia de sosire, la a doua - 75%, la a treia - 50%, iar la ultima - 10%, ştie bărbatul statistica acestor competiţii. Ca să ajungi la cea mai grea etapă, trebuie să treci cu bine de primele trei. Românul a participat la cursele preliminare, în 6 august, 10 şi 24 septembrie anul trecut. Numărul concurenţilor, în cadrul preliminariilor, nu numai în SUA, dar şi în cursele similare din alte ţări, este de ordinul miilor. Cei calificaţi - numai 300 la număr, conform regulamentului - vor participa la „Death Race" sau „Cursa Morţii", care se ridică la nivelul unui campionat mondial. „Această cursă este, ca dificultate, pe locul al doilea în lume, după Turul Franţei, dar cu mult înaintea Ironman Hawaii World, care are, la rândul ei, etape foarte grele, precum înot pe o distanţă de patru kilometri, 161 de kilometri de mers pe bicicletă şi un maraton", arată Nicolae. El zice că în cazul „Death Race" e ceva în plus - incertitudinea. Concurenţii nu cunosc obstacolele pe care le vor avea de trecut. Le descoperă abia la startul cursei.