Antena 1 a fost drastic sancţionată pentru difuzarea păcătoaselor imagini cu fostul premier în pielea goală, iar acei oameni fără dileme morale, care mobilează studioul televiziunii generaliste a lui Dan Voiculescu, vor trebui să achite acum factura lipsei de scrupule şi a manipulării.

Dar nici Antenele, nici nava-amiral a jegului TV - OTV (post şi el penalizat pentru preluarea imaginilor cu Emil Boc) - nu au greşit flagrant pentru prima şi ultima oară.

Însă astea sunt lucruri de acum ştiute. Ceea ce mi se pare mai interesant ţine de rolul profesorului, omului politic şi a omului, în general, Dan Voiculescu (astea-s titulaturile agreate oficial în trustul Intact).

Responsabilitatea distinsului turnător la Securitate şi, cum am mai zis-o cu alte ocazii, părinte al lui 2% în politică, nu poate fi debranşată de la mizeria maximă în care a ajuns să se scalde inclusiv Antena 1 - după ce Antena 3 a fixat deja standarde profesionale atât de joase încât ar trebui studiate nu doar la facultăţile de Jurnalism şi Sociologie, ci chiar la Psihologie.

Asta, pentru că show-urile păcătoase de la A1 şi A3 reflectă practic viziunea, ambiţiile şi setea de putere ale patronului Dan Voiculescu, care după un stagiu atât de lung printre securişti şi afacerile de milioane ale fostului aparat represiv a rămas cu esenţialul: indiferent cât de facil sau dificil de atins e scopul, pe cadavre tot să calci.

Învăţăturile astea a reuşit să le transmită mai departe.

Nu întâmplător singurii din presă care s-au pretat la a difuza imaginile cu fostul prim-ministru în pielea goală la sala de fitness sunt oameni care au un trecut, respectiv prezent, comun cu Dan Voiculescu. Dan Diaconescu a lucrat, iar Dan Capatos lucrează pentru mogulul de la Grivco.

Şi, după cum s-a văzut, i-au îmbrăţişat cu entuziasm modul de operare. Apoi, să ne uităm la cine a comentat "LIVE" acel episod care va rămâne unul de tristă amintire în istoria presei româneşti: Crin Antonescu şi Corneliu Vadim Tudor.

Au şi cei doi vreo legătură cu Dan Voiculescu? Dacă am zice "nu", ar trebui să admitem că nici evidenţa nu este evidentă.

Prin urmare, trebuie mers mai departe şi recunoscut deschis faptul că, din multe puncte de vedere, societatea românească se confruntă de ani buni cu, să-i spunem generic, problema "Voiculescu".

Şi când spun societatea o fac tocmai pentru a nu reduce miza doar la activitatea de presă, ci pentru a introduce aici şi cel de-al doilea plan deformat de nefericitul stil al patronului Antenelor - politica.

Aşa cum Gâdea, Ciutacu şi Mircea Badea coboară în rapel nivelul presei, conform cu indicaţiile patronului, în politică această sarcină şi-a rezervat-o încă şi mai direct însuşi domn' Profesor.

Interesele pragmatice de business şi simţul ascuţit pentru scurtăturile spre banii publici l-au făcut să-şi pună partidul în toate poziţiile şi să devină partener cu oricine i-a pus ceva pe masă - de la posibilitatea de a-şi planta oameni în instituţii-cheie ale statului, la accesul rapid la contracte pe bani publici - deci influenţă şi profit net.

Cum formaţiunea pe care Dan Voiculescu o conduce nu a fost niciodată validată cu adevărat la nivel naţional, astfel că prezenţa PC în Parlament poate fi taxată lejer ca semi-impostură, am crezut că la un moment dat toată această aventură nelalocul ei se va sfârşi cumva.

Mi-am dat seama cât de amar m-am înşelat când am descoperit, aşa, ca într-o revelaţie, paradoxul maxim: tocmai lipsa de priză la electorat a lui Dan Voiculescu şi a Partidului Conservator e cheia de boltă a rezistenţei pe baricade. Spre deosebire de ceilalţi, Voiculescu & Co. au reuşit să evite filtrul cel mare şi dependenţa directă de votul cetăţenilor, alianţele contra-cost şi contra-naturii fiindu-i mult mai utile.

Ele i-au oferit până acum garanţia continuităţii şi, mai ales, a imunităţii în faţa eventualităţii unui eşec.

În concluzie, iată efectul pervers şi reţeta succesului: lipsa prizei la public îl adăposteşte pe Dan Voiculescu şi de orice cenzură a publicului.

Dar dacă posibilitatea electoratului de a-l penaliza  e scoasă din joc, atunci cine ar mai putea evacua fenomenul "Voiculescu" din sfera politicii? Răspunsul e clar: cei care până acum au fost dispuşi să încheie alianţe cu dumnealui, acest fenomen.

Însă cât de verosimil este să se întâmple aşa ceva într-un viitor previzibil? Experienţa ne-a arătat contrariul: de fiecare dată, Voiculescu & Co. au fost recuperaţi.

Ultimul care a făcut-o şi i-a dat un suflu nou a fost un "mare liberal" în viaţă, Crin Antonescu - acest lider închipuit care, în lumina ultimelor evoluţii şi a surprizelor ce vor mai fi până în 2014, şi-a rezervat singur accesul la rara performanţă de a se vedea preşedinte mai puţin timp şi decât Mircea Geoană. 

Supravieţuirea asta de culise prin care "Felix" şi-a asigurat accesul la guvernare, în Parlament şi la resurse publice spune de fapt foarte multe despre cât de insalubră este viaţa politică românească. 

Dacă ni se pare că în presă mogulul Dan Voiculescu a reuşit să pervetească suficient, de ce ni s-ar părea că aportul său de prost augur ar fi mai nesemnificativ şi în ceea ce priveşte politica?

Dar când va putea fi suspendată oare şi "emisia" lui "Felix" din politică? Cine, dintre cei de care s-a înconjurat, va avea un astfel de curaj?

Repet, publicul larg nu are acces direct la el. I-ar putea cel mult sancţiona pe cei care nu-l evită.