Marian Vanghelie a rămas fără funcţia supremă de la PSD Bucureşti, planul de izolare, apoi mazilire, întocmit de Victorul Ponta înregistrând astfel încă o victorie de etapă importantă. Cine va câştiga toată partida rămâne în continuare de văzut, în condiţiile în care PSD muşcă o mână bună la mobilizat electoratul în momentele-cheie fix în anul cu două rânduri de alegeri. Până se vor lămuri apele în PSD - care nu traversează acum numai problema locală Vanghelie, ci şi pe cea mult mai largă, cu liberalii, în interiorul USL - operaţiunea de defrişare de la vârful organizaţiei Bucureşti pune în lumină profilul tot mai pronunţat de „locotenent" al doamnei rector Ecaterina Andronescu: face de toate, merge acolo unde o trimite partidul, răspunde la orice oră, nu are nici o iniţiativă notabilă şi supravieţuieşte. Tocmai de aceea, numirea fostei ministre a Educaţiei cu un nivel peste „editorul almanahelor" social-democrate întăreşte convingerea că lovitura lui Ponta nu vizează în imediat eficientizarea filialei, ci acapararea ei de către nucleul strâns în jurul său. Plus, pedepsiarea lui Vanghelie pentru, ce drag cuvânt pentru Ion Iliescu, un soi de „deviaţionism".

Revenind din nou la doamna Andronescu, de notat că atitudinea sa în politică poate fi regăsită în toate partidele şi e specifică celei mai mari părţi a oamenilor politici români. Filosofia care stă la baza promovării în şi de partide a unor membri lipsiţi de personalitate şi, prin urmare, cu atitudini maleabile a folosit din plin grupurilor de interese din jurul fiecărei formaţiuni, grupuri care au putut astfel să penetreze cu uşurinţă ceea ce şi-au propus de la bun început: instituţiile statului. Nu degeaba cele mai profitabile afaceri şi cei mai bogaţi români sunt ombilical contectaţi la contractele pe bani publici. Şi prin ce gen de oameni aflăm de fiecare dată că se dau statului ţepe? Cei din mediul interlop se numesc „săgeţi". Pe cei din mediul politic oare cum i-am putea boteza?