Decepţionat va fi fost în mod cert şi Crin Antonescu, care s-a văzut nevoit a se rezuma la câteva remarce caraghioase de genul „guvern decolorat şi cu ochi albaştri". Având în vedere numeroasele eminenţe cenuşii în rândurile opoziţiei în frunte cu vajnicul aliat de la Grivco, Antonescu ar fi bine sfătuit să facă, vorba lui Şerban Mihăilescu, "ciocu' mic" pe o temă  jenantă în special pentru USL. Mult mai cumpătat s-a demonstrat Victor Ponta, al cărui discurs în faţa Parlamentului laolaltă cu cel al premierului desemnat au lăsat loc de speranţe în privinţa unui viitor dialog politic mai constructiv şi echilibrat. Abilitatea liderului PSD a contrastat, din nou, puternic cu agresivitatea şi agitaţia maniacală ale lui Antonescu, iar fisurile din USL au devenit, zilele trecute, mai vizibile ca oricând. Este limpede că acesta a ajuns să dea pesediştilor imense dureri de cap - perfect întemeiate, de altfel, în condiţiile în care unica soluţie a pseudoliberalului la problemele ţării constă în „Jos Băsescu!".

Ponta şi sfătuitorii săi par a fi înţeles că o retorică decentă faţă de noii guvernanţi reprezintă cheia pentru ca PSD să se poată dumiri, mai întâi de toate, asupra modului în care actualul guvern se raportează atât la propria putere, cât şi la opoziţie. Ca atare, Ponta s-a ferit să reitereze şirul jignirilor antenisto-antonesciene la adresa premierului.

În paranteză fie spus, civilii Ungureanu şi Maior par a fi reuşit, de altfel, să reformeze lumea serviciilor de informaţii, din moment ce SIE şi SRI, odinioară spaima românilor, au ajuns lăudate în repetate rânduri de serviciile omoloage din Occident. Nu în ultimul rând, nici unul dintre cele două servicii nu a mai fost implicat în vreun scandal de ani buni. Un anumit ethos profesional a fost construit, aşadar, şi în cadrul acestor instituţii - altfel acestea ar fi contribuit, fie şi sporadic, la zarva şi agitaţia care au zguduit atâtea alte segmente ale statului în ultimul timp.

Serviciul de Informaţii Externe are, indiscutabil, responsabilităţi majore în vremuri în care România contribuie, prin prezenţa sa în teatre de operaţiuni precum Irak sau Afganistan, la eforturile multinaţionale de combatere a terorismului, în special cel islamic. Atribuţiile cruciale ale SIE vor fi făcut, în plus, din diplomatul numit în fruntea instituţiei un personaj binecunoscut în înaltele sfere de putere şi influenţă din capitalele partenerilor occidentali. Pentru a menţine trendul ascendent al carierei sale politice, Ungureanu va trebui să se asigure de-acum că excelenta sa reputaţie de peste hotare ajunge să priască concret şi într-un timp-record cetăţenilor ţării - supuşi de prea multe ori unor decizii dure, dacă nu chiar abuzive, din partea instituţiilor internaţionale, mai ales a celor financiare. 

Discursul premierului desemnat a fost unul reflexiv, specific unui politician sigur de sine şi ponderat. Rămâne de văzut dacă Ungureanu şi-a evaluat corect forţele, având în vedere imensele probleme care îl aşteaptă. Va avea de conlucrat cu liberal-democraţi extrem de irascibili şi, probabil, chiar recalcitranţi într-o serie de chestiuni, dat fiind masacrul electoral la care se pot aştepta; va trebui să câştige încrederea  unui număr uriaş de oameni dezamăgiţi şi alienaţi, a căror stare de spirit după trecerea unei ierni dezastruoase rămâne imprevizibilă. Iar timpul se scurge implacabil. Dincolo de toate acestea, premierul se va putea vedea pus chiar şi în delicata situaţie de a trebui să-i explice primului om în stat că actualul său statut nu mai presupune o relaţie de subordonare faţă de preşedinţie - asta în condiţiile în care, din punct de vedere logic, pare de domeniul imposibilului ca opiniile premierului şi preşedintelui să poată concorda întru totul în absolut toate chestiunile.  

Vom vedea în curând dacă experienţa diplomatică şi administrativă a lui Mihai Răzvan Ungureanu este suficient de mare pentru a-i permite evitarea înşelătoarelor nispuri mişcătoare ale politicii dâmboviţene în paralel cu gestionarea adecvată a haosului din Legislativ şi a precarei sale susţineri parlamentare. Noul premier a indicat din start că nu revenit în prim-planul scenei politice pentru a o părăsi prea curând. Va avea nevoie de curaj, tact şi sagacitate politică, deoarece multe dintre greutăţile la care se poate aştepta vor porni mai degrabă din rândurile coaliţiei decât din cele ale opoziţiei. Dacă nu va reuşi să-şi impună rapid cuvântul în PDL şi autoritatea în faţa partenerilor de guvernare UDMR şi UNPR, riscă să piardă bătălia din start. Va avea nevoie de reuşite rapide şi palpabile, obţinute în pofida ineluctabilelor bătălii din coaliţie, a cărei victimă neajutorată poate ajunge printr-un singur pas greşit.

Ca atare, este imperios necesar să insiste în faţa şefului de stat asupra nevoii de libertate de acţiune şi de autodefinire a mandatului său. Dacă Traian Băsescu va înţelege acest aspect crucial şi se va retrage discret din prim-planul politic în următoarele şase luni, atunci va fi reuşit să priveze actuala opoziţie de cel mai mare atu de care dispune în prezent. Succesul premierului Ungureanu mai depinde, nu în ultimul rând, de capacitatea fostului şef al diplomaţiei române de a relaţiona cu oamenii simpli, cu alte cuvinte cu grosul unei populaţii chinuite, de-acum, nu doar de drastice măsuri de austeritate, ci şi de o iarnă crâncenă. 

Tom Gallagher este politolog britanic. Volumul său cel mai recent despre România este „Deceniul pierdut al României: Mirajul integrării europene după anul 2000".