Săptămâna asta a fost rândul lui Traian Băsescu să facă un show de imagine, schimbând guvernul său politic cu rezervele sale la fel de politice, inclusiv ofi-ţerii acoperiţi şi liderii de con-trafacere despre care am avertizat în această pagină cu ceva timp în urmă, şi păstrând toată puterea. Săptămâna trecută fusese rândul opoziţiei să facă show la Bruxelles, în prezenţa unor oameni politici liberali europeni de calitatea întâi, deşi marea bătălie - decomasarea - fusese deja câştigată acasă, şi aşa cum se cuvine, prin eforturile reunite ale opoziţiei politice, societăţii civile şi Curţii Constituţionale independente. Dar fondul problemei e secundar. Imaginea e totul - şi de asta pe fond nu se schimbă niciodată nimic. Am fost şi rămânem o ţară bogată în evenimente şi săracă în evoluţii.

Supărarea  manifestă a românilor pe toate partidele e însă o evoluţie. Faptul că Victor Ponta a învăţat multe şi a ajuns în ultima săptămână să fie remarcat pozitiv în spaţiul a doar trei zile de Andrei Pleşu şi de mine, ori faptul că Mihai Răzvan Ungureanu a primit mai demult vorbe bune de la ambii nu înseamnă că politica sub aceşti lideri tineri e deja alta şi că regulile jocului se vor schimba ca să nu se fure mai mult decât se produce. Ca atare, ca toţi monomanii, revin la lucrurile esenţiale pe care trebuie să le facă Guvernul şi să le promită opoziţia, cele din pricina cărora a căzut Guvernul Boc. Ele sunt cuprinse în Cartea Albă a Bunei Guvernări, primul document de acest gen realizat prin largă participare şi semnat deja la această oră de ONG-uri, sindicate, asociaţii profesionale şi persoane fizice pe www.romaniacurata.ro. Nu prezint aici decât ce e mai important sau mai revoluţionar.

În primul rând, Guvernul trebuie să devină mult mai transparent, la ora asta avem mai multe procese pentru infor-maţii publice cu el decât aveam cu guvernele Tăriceanu sau Năstase. Această transparenţă trebuie să fie proactivă, cu pedepse administrative pentru oficialii care nu pun în practică cele două legi ale transparenţei. Mulţumesc şefului statului, prompt ca de obicei, că a menţionat în discursul de învestitură una din propunerile principale, afişarea electronică a tuturor achiziţiilor publice, şi aş vrea să întreb ce l-a oprit până acum să o pună în practică, de exemplu la admi-nis-traţia prezidenţială, şi unde sunt capetele celor care au refuzat să implementeze ceea ce a declarat că ar fi fost mai demult indicaţia sa. Nici măcar cei care au pierdut procese cu noi nu au fost sancţionaţi, decât de justiţie (cea mult blamată). Carta propune un sistem clar, ca în Slovenia, adică un portal unic cu motor de căutare pen-tru firmă şi instituţie de stat în care să fie publicate toate achiziţiile. El există, pe site-ul ANI Slovenia, cu un soft fă-cut de secţia de informatică a Universităţii din Ljubljana. În clipa în care acest lucru se va realiza, părinţii vor putea vedea ce cheltuieşte şcoala lor, bolnavii - ce cheltuieşte spitalul lor, noi toţi - ce servicii de consultanţă cumpără TVR de la ana-lişti fără nici o calificare care apar prin emisiuni să apere Guvernul şi aşa mai de-parte. Transferurile către administraţia subnaţională trebuie şi ele publicate, ca să nu mai mun-cim luni de zile să agregăm alocările din fondul de rezervă să descoperim cum calamităţile naturale lovesc doar în partidele aflate la putere.

În al doilea rând, mecanismul prin care partidele iau bani de la firme pentru campanii şi apoi îi restituie prin contracte publice trebuie să înceteze. Aşa cum vrem să avem la vedere toate achiziţiile şi să putem cu un click identifica firmele favorizate, la fel şi partea cealaltă, de la firme la partide, trebuie tăiată. Şi anume, trebuie să tăiem posibilitatea oricăror persoane juridice de a mai finanţa politica. Aşa e în Polonia, un mecanism la mijloc între a interzice orice donaţie, ca în unele ţări nordice, şi cel pe care îl avem acum. Cazurile Trofeul Calităţii sau Ioan Niculaie nu ar fi existat dacă aveam această regulă. Evident, o pot face ilegal - dar e şi mai greu şi mai periculos. Pot pune toţi angajaţii să doneze, dar cum şi donaţiile de la persoane fizice admise trebuie şi ele limitate la sume mici, cam greu să faci aşa ceva fără să se ducă vorba şi să fii prins. Mai sunt şi alte reguli privitoare la funcţionarea partidelor în Cartă, dar aceasta are cel mai mare potenţial de a schimba ceva.

Regulile electorale trebuie şi ele să devină transparente şi construite prin consens. Nu mai departe de săptămâna trecută, Ziare.Com şi HotNews, care nu-i aparţin lui Dan Voiculescu, publicau planurile PDL de a manipula circumscripţiile electorale în favoarea sa, justificând integral acuzele primite la Bruxelles de la opoziţie. Vedeţi relatarea aici: http://www.ziare.com/pdl/emil-boc/sedinta-cu-scandal-la-pdl-vezi-cine-a-cerut-demisia-lui-boc-1148225. Doar pentru asta şi pentru comasare trebuia să cadă Guvernul! În paralel, trebuie să deschidem la loc in-trarea în politică, unde nici un partid nou nu a mai pătruns pe cont propriu în Parla-ment de vreo 15 ani şi mai bine. Că partidele astea vor fi clone produse de laboratoare de PR, sau Dan Diaconescu, sau voturile vor merge tot util, acestea nu contează, asta va depinde de ofertă şi competenţa electoratului. Noi trebuie să spargem controlul, să mai vedem şi independenţi reali câştigând, nu doar pe cei susţinuţi de Securitate şi oficinile ei. Că veni vorba, poate revenim la primarii aleşi din două tururi de scrutin, prima violare de către PDL a voinţei electoratului? Desigur, traseismul şi alte plăgi ale politicii trebuie şi ele limitate, dar vă las să citiţi singuri pe www.romaniacurata ce altceva mai propune Carta.