Traian Băsescu şi-a anunţat în direct şi la o oră de maximă audienţă partidul că l-a lăsat din braţe, că va fi tratat la pachet cu PSD şi PNL şi că este la fel de nereformabil ca celelalte . Preşedintele a înţeles că are nevoie de sobrietate exterioară, dar şi de vechii săi prieteni, intelectualii, pe care i-a abandonat, fiindcă erau prea cârtitori, mereu nemulţumiţi şi fiindcă aveau pretenţia ca el să se schimbe şi să preia canoanele democraţiei liberale ad-literam.

Traian Băsescu a avut pentru prima dată un discurs pozitiv, răspunzându-le şi oamenilor din stradă şi politicienilor simplu şi argumentat. Din cele spuse de şeful statului nu rezultă, însă, nevoia unei schimbări la vârful guvernului, deşi a încercat încă de acum un an să-i convingă pe democrat-librali să renunţe la Emil Boc. Preşedintele nu a fost destul de ferm atunci, iar acum dacă vrea cu adevărat să-şi schimbe faţa va trebui să lase PDL să se prăbuşească, dacă asta-şi doreşte. Campania mediatică şi protestele maraton ar putea transforma principalul partid de guvernare într-un partid neparlamentar, dacă nu-l aruncă pe Boc peste bord. Traian Băsescu ştie bine cum funcţionează mulţimile, dar dacă-şi va asuma mai departe aventura solitară pe care a început-o, ar trebui să-şi recapete poate şi curajul de a ieşi în stradă şi de a vorbi chiar cu oamenii care-l huiduie.

Preşedintele nu-i poate convinge pe cei care îl resping de-afară sau din faţa televizoarelor cât de importantă e stabilitatea politică, fără negocieri şi aranjamente cu liderii opoziţiei. Preşedintele nu-i poate, însă, convinge pe Victor Ponta şi Crin Antonescu de pe-o zi pe alta că s-a hotărât să nu mai favorizeze PDL şi că va deveni din jucător arbitru. Acesta va trebui să devină, obiectivul său dacă ţine la stabilitatea ţării. Şi pentru a pune în practică acest obiectiv are nevoie de un sacrificu ritualic (demisia lui Boc) şi de îmblânzirea maselor (pact cu Opoziţia)

Schimbarea la faţă a preşedintelui poate avea loc doar ieşind din logica reproşului şi revanşei fiindcă după cum spunea moralistul francez Gregoire Lacroix "în dragoste, ca şi în politică este inutil să ai dreptate, trebuie doar să fii convingător"