Repetititivi şi lipsiţi de inspiraţie tot mai mulţi jurnalişti se transformă în lucrători cu o singură misiune: ridicarea continuă a ratingului. În acest scop nimic nu este prea mult sau prea puţin. Nu contează calitatea articolelor, emisiunilor sau invitaţilor. Nu contează cuvintele folosite. Şi nici tonul. Important este să atragă, fie şi pentru câteva secunde cât mai mulţi oameni. Prin titluri mincinoase, prin informaţii neverificate, prin exprimări grosiere, prin subiecte scandaloase, prin imagini trucate, furate, sau luate pe ascuns şi mai mereu fără relevanţă. Lucrătorul pentru rating nu este interesat de sensul lucrurilor, ci doar de forma lor. La cererea pieţei şi a patronilor tot mai mulţi jurnalişti se transformă în lucrători pentru rating.
Ei caută subiectele cele mai fierbinţi, nu cele mai interesante. Investigaţia a devenit un gen pe cale de dispariţie, în vreme ce bârfa ia tot mai mult locul informaţiei. Lucrătorii pentru rating caută ştirile care-l seduc pe telespectator, nu care-l interesează.

Pentru jurnalistul transformat în lucrător e mai atractivă imaginea nudă a fostului premier, decât situaţia din Grecia sau acuzaţiile lui George Soros la adresa Angelei Merkel. Jurnalistul transformat în lucrător pentru rating are un miros special care-l duce la subiectul cel mai atrăgător pe drumul cel mai scurt. Capacitatea de a descoperi ceva scandalos şi talentul de a propaga scandalul sunt calităţile de bază ale lucrătorului pentru rating.

Difuzarea filmului în care Emil Boc este gol în vestiarul unei săli de sport, nu doar de către Antena 1, unde Dan Capatos a făcut şi o dezbatere pe acest subiect, ci şi de site-urile unor ziare care au criticat cele întâmplate acolo, scoate la iveală promiscuitatea generalizată din peisajul mediatic autohton. Dan Capatos nu a fost, însă, singur în demersul său grobian: el a fost girat de trustul unde lucrează, dar şi de liderul PNL, Crin Antonescu aflat dintr-o dată pe aceeaşi lungime de undă cu Vadim Tudor şi neratând ocazia de a rămâne cantonat în conformismul de cazarmă.

Jurnalistul transformat în lucrător pentru rating nu mai e interesat să facă audienţă cu subiecte serioase, fiindcă randamentul este mic: prea multă muncă şi prea puţin rating. Repede şi mult nu este doar deviza capitalistului care a traversat cu succes tranziţia românească, ci şi a oricărui oportunist, care preferă să păcălească pentru a ajunge cât mai uşor, cât mai sus. Aritmetica este clară:mai multă audienţă însemană mai multe reclame, ceea ce însemană mai mulţi bani. Dar această logică simplă nu poate funcţiona la infinit, fiindcă rolul presei nu este să-şi îmbogăţească patronii sau să facă propagandă.

Dacă jurnaliştii, atâţia câţi au mai rămas în România, nu reuşesc să-şi aducă aminte de misiunea "câinelui de pază" sau dacă nu reuşesc să-şi construiască un sistem de autoreglementare, care după un model mai bun decât cel al Colegiului Medicilor, să-i poată exclude din breasclă pe cei care încalcă regulile unui cod comun acceptat, atunci această meserie va dispărea cât de curând, lăsând în locul ei noua specie a genului: lucrătorul pentru rating. Numai că fără o presă puternică nu vor exista nici instituţii puternice, nici politicieni seriosi.

În România mass-media este demult împărţită pe grupuri de interese, iar cele câteva insule neafiliate par oricum destul de fragile pe fondul crizei economice, de aceea dilema, dacă presa autohtonă se sinucide sau este omorâtă în fiecare zi câte puţin, pare să fie rezolvată, devreme ce atât de mulţi au lucrat la destabilizarea, decredibilizarea şi adoptarea modelului rusesc în această zonă atât de importantă pentru parcursul democratic al ţării.