Cristian Preda, europarlamentar PDL şi profesor de ştiinţe politice, nu exclude o micşorare a mandatului prezidenţial cu doi ani, în schimbul modificării Constituţiei, fiindcă USL ar putea accepta scenariul propus de Traian Băsescu dacă vede că nu creşte în sondaje. Preda crede că preşedintele a greşit de două ori săptămâna trecută: şi atunci când a cerut retragerea noii Legi a Sănătăţii, şi atunci când l-a forţat pe Arafat să demisioneze. Pornind de la evenimentele din aceste zile şi ţinând cont de criza economică prelungită, Preda spune că „nu e exclus ca în 2012-2014 PDL să ajungă în opoziţie".

 
Credeţi că plecarea lui Raed Arafat, forţată de Traian Băsescu, va avea şi alte consecinţe, în afară de protestele spontane înregistrate până acum?

C.P.: Nu fac niciodată profeţii. Consecinţe politice există deja. Am în vedere ieşirea în stradă a tuturor nemulţumiţilor, nu doar a suporterilor SMURD. Pe de altă parte, cerând anticipate, USL vrea să profite de pe urma episodului Arafat. Luni, PDL are o reuniune a Colegiu­lui Director. Boc şi compania sunt obligaţi să decidă ceva. E nevoie de o mutare politică semnificativă. E prea puţin să spui că vom dezbate o nouă versiune a legii sănătăţii. De la începutul disputei, nici un pedelist cu autoritate nu a rostit ceva care să conteze. E o linişte nefirească. Parcă am fi partid neparlamentar.

Când a greşit Traian Băsescu cel mai grav: când a făcut lobby pentru noua lege a sănătăţii, când a renunţat la ea sau când l-a somat pe fondatorul SMURD să plece din Guvern?

C.P.: Preşedintele şi-a asumat de multă vreme proiectul ameliorării sistemului de sănătate. Comisia condusă de doctorul Vlădescu a fost mai lentă decât cea pentru educaţie, condusă de profesorul Miclea. În plus, la Sănătate nu a exis­tat vreun pedelist care să aibă curajul de a asuma schimbarea. Ministerul le-a fost, de altfel, cedat maghiarilor, după ce în 2009 a fost la PSD. Ca şi predecesorul său Cseke, Ritli e o absenţă apăsătoare. În condiţiile în care ideea de a schimba funcţionarea Sănătăţii e larg îmbrăţişată şi de public, şi de actorii sistemului...

Dar Traian Băsescu susţine că nimeni nu vrea schimbarea...

C.P.: Nu are dreptate. Şi ştie că nu are dreptate. Raed Arafat e un om din sistem care beneficiază de apreciere. Nu e singurul. Sunt mulţi medici respectaţi. Arafat era însă singurul cu notorietate naţională, câştigată în timp, dintr-o poziţie iniţială de marginal absolut. Aprecierea de care se bucură trebuia folosită. Trimiterea lui la plimbare a fost percepută ca dispreţ faţă de cei care fac ceva prin forţe proprii. Şi, prin transfer, ca dorinţă de a-i umili pe oamenii simpli. Nu cred că preşedintele şi-a dat seama de asta. Cum mulţi oameni se simt umiliţi de cei care se bat în piept că au dreptate pentru că sunt la putere, scânteia s-a aprins.

Când aţi spus că Traian Băsescu este de nerecunoscut aţi luat în calcul şi atacul preşedintelui la adresa procurorilor anticorupţie?

C.P.: Am spus că Traian Băsescu e de nerecunoscut datorită pesimismului afişat atunci când a cerut retragerea legii sănătăţii. Până acum, el a fost mereu optimist. A mers deseori împotriva curentului. Critica adusă DNA a şocat mai puţin decât atacarea lui Arafat, deoa­rece anticorupţia a devenit, din păcate, marginală. Mai precis, există unii mulţumiţi că se întâmplă deja ceva, iar altora nu le pasă fiindcă nu le-a păsat niciodată.

Aceste gesturi ale preşedintelui Traian Băsescu sugerează o schimbare de tactică în politica sa?

C.P.: Preşedintele e într-un moment delicat. În 2007 şi 2008 era în conflict cu Guvernul, dar avea parte de susţinere publică, după episodul ridicol al suspendării. În 2009, până în preajma alegerilor, a fost în consens cu Guvernul şi, chiar dacă scăzuse cota sa de încredere, a profitat de erorile grosolane ale lui Geoană şi ale amicilor acestuia din acea vreme. În 2010 şi 2011 a crezut că poate fi în continuare în consens total cu Guvernul, dar popularitatea lui s-a deteriorat. O majoritate fragilă nu poate răzbate în timp de criză. În asemenea momente, cuvântul-cheie e compromis. Într-adevăr, atunci când dă de greu, lumea aşteaptă compasiune, moderaţie şi solidaritate. Deşi politicienii ştiu asta, fie şi în chip intuitiv, nimeni nu pare să vrea altceva decât victoria zdrobitoare, răpunerea adversarilor, o lume complet nouă.

Are nevoie preşedintele de consilieri sau se consultă şi cu foştii lui colaboratori? De pildă dvs., v-a mai cerut părerea înaintea unor momente-cheie?

C.P.: Legea nu permite cumularea mandatului de deputat în PE şi a unei poziţii de consilier prezidenţial. Nu ţin legătura cu consilierii actuali. Pe unii dintre ei nici nu i-am întâlnit vreodată. De anul trecut, după congresul PDL, am vorbit cu preşedintele o singură dată, când a fost la Strasbourg. Pe teme exclusiv europene.