Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, crede că, pe fondul crizei economice şi al manifestaţiilor de stradă există riscul ascensiunii forţelor populiste şi extremiste. Pe de altă parte, profesorul Haiduc mărturiseşte că până acum nu a primit nici un răspuns din partea guvernului după ce Academia şi-a pus la dispoziţie expertiza  privind rezolvarea „crizei grave", care „nu se mărgineşte la domeniul economic" şi care priveşte chiar „viitorul" României.

Credeţi că protestele-maraton care au loc în toată ţara sunt un semn de sănătate sau mai degrabă o tendinţă spre anarhie?

I.H.: Adevărul de multe ori este la mijloc pentru că în situaţii critice şi dificile se amestecă intervenţii sau solicitări legitime care vin de la o parte a populaţiei cu ale unor oameni care au ca obiectiv crearea dezordinii.

Socotiţi deci că aceste manifestaţii sunt mai degrabă profitabile sau mai degrabă periculoase?

I.H.: Cred că există un pericol în ceea ce se întâmplă sau în ceea ce s-a întâmplat, deşi lucrurile par să se fi liniştit, după violenţele din primele zile, care nu prevesteau nimic bun. În momentul de faţă s-a renunţat la violenţă şi lucrurile arată altfel.

„Lăsaţi Grecia! Temeţi-vă de români!", spun americanii de la revista Forbes. Credeţi că aceste afirmaţii ar putea fi luate în serios de investitorii prezenţi în România?

I.H.: Eu cred că România este încă interesantă chiar şi pentru potenţialii investitori, ceea ce ar trebui să fie şi pentru noi un motiv de gândire înainte de a se inflama lucrurile într-un sens necontrolabil.

Spuneţi că nu şi-au pierdut încă interesul, dar agenţia Moody's a spus zilele trecute că protestele din ţară au un impact negativ asupra ratingului României şi că presiunea străzii pune sub semnul întrebării chiar calea reformelor.

I.H.: Eu nu mă pricep la aceste aspecte, dar e clar că riscul ca economia românească să sufere în urma acestor proteste este de luat în seamă, pentru că dacă un investitor străin sau un potenţial investitor vede un pericol în investiţia pe care o plănuieşte atunci se va gândi de două ori dacă rămâne aici sau dacă-l mai interesează România.

Ceea ce într-un an ca 2012, în care se întrevede că statele din zona euro intră în recesiune, nu e un semnal prea bun.

I.H.: Din câte înţeleg, recesiunea se extinde rapid dintr-o ţară în alta şi cum suntem cu toţii în UE, e greu de evitat recesiunea nu numai în ţările mai avansate, ci şi în România, fiindcă economiile noastre sunt destul de conectate.

În mesajul Academiei Române vorbiţi despre „criza gravă" care nu se mărgineşte la domeniul economic, ci priveşte chiar viitorul ţării. Sugeraţi că România nu are o strategie sau că priorităţile sunt greşite?

I.H.:România are o strategie, dar care de multe ori este uitată. A fost elaborată în urmă cu trei ani o strategie, care ar trebui probabil reluată, recitită, revăzută, readaptată şi cu privire spre viitor, în condiţiile crizei. Când a fost elaborată acea strategie nu apăruse criza economică în Europa.

În acest moment, singurul obiectiv naţional clar formulat este aderarea la spaţiul Schengen, celelalte fiind chestiuni relativ abstracte, pe care populaţia nu le-a reţinut. Ar avea nevoie, oare, România de câteva ţinte efective, care să-i modeleze viitorul?

I.H.: Pentru acest lucru ar trebui consultat un grup mai larg de specialişti din toate domeniile. O dezbatere la nivelul specialiştilor, apoi transpunerea acestei dezbateri şi a rezultatelor ei în mediul politic, legislativ şi, printr-un consens, printr-o  colaborare sinceră şi cinstită, să se ajungă la o strategie reală cu obiective definite simplu şi clar.

Aţi luat vreodată în calcul la Academia Română să oferiţi ţării o strategie de dezvoltare în, să zicem, zece paşi?

I.H.: Academia are un Institut Naţional de Cercetări Economice cu mai multe subunităţi pe domenii, dar nu cred că Academia singură ar putea să-şi asume o asemenea misiune. E nevoie de consultare şi cu cei care lucrează în domeniul economic, deşi Academia are institute care pot concepe astfel de planuri: Institutul de Relaţii Internaţionale, Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, Institutul Demografic etc. Specialiştii noştri pot veni cu multă informaţie şi experienţă, care apoi să fie pusă pe masa de discuţii şi de negocieri.

În mesajul pe care l-aţi dat la debutul protestelor de stradă spuneaţi că Academia îşi oferă sprijinul cu expertiză, probabil guvernului. După ce aţi lansat public această ofertă, v-a sunat cineva?

I.H.: Cred că n-a fost timp să fie analizată oferta noastră. Noi am mai avut colaborări şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat cu diverse ministere şi am colaborat şi la elaborarea strategiei naţionale acum câţiva ani, deci există un precedent şi bună intenţie din partea Academiei. Trebuie să menţionez că am observat şi interesul guvernului, la momentul respectiv, faţă de contribuţia pe care o poate aduce Academia. Din acest punct de vedere putem să sperăm la o nouă colaborare, la contribuţia Academiei pentru găsirea unor soluţii economice şi sociale legate de dezvoltarea durabilă a ţării.