Cum priviţi demolarea unor imobile de patrimoniu?

Radu Văcăreanu: A existat un exces de zel din partea unor dezvoltatori care au dorit să ridice clădiri multietajate în zone centrale în locul unor clădiri de patrimoniu, monumente istorice sau de arhitectură pe care le aveau în proprietate. Există două metode prin care poţi face asta. Prima, strici acoperişul, uşile, ferestrele, laşi oamenii străzii să năvălească înăuntru, apar ploile, cad ninsori, începe să se degradeze rezistenţa structurală a casei, apar avarii importante, faci raport de expertiză tehnică în care constaţi starea avansată de avariere şi ceri permisiunea să fie demolată. A doua metodă o reprezintă încadrarea ei forţată în clasa I de risc seismic în urma unei expertize tehnice, îi pui bulină, nu o consolidezi şi o laşi să se degradeze de la sine, apoi o demolezi. În acest mod, putem spune că unii dezvoltatori au folosit bulina roşie în mod abuziv.

Sorin Oprescu a avansat cifra de 500 de mii de morţi în cazul unui cutremur.

 R.V.: Probabil a fost o eroare de comunicare. Când faci un scenariu în cazul unui cutremur foloseşti o parte reală, să spunem datele asupra efectelor cutremurului de la 4 martie '77 şi una imaginară în care, pe baza datelor statistice, aplici nişte modele de predicţie care vor produce următoarele răspunsuri: avem atâtea clădiri care s-ar putea prăbuşi, în care pot fi afectaţi atâţia oameni etc. Toate aceste răspunsuri sunt valori aşteptate în sensul unor valori medii. Abaterea faţă de valorile medii poate fi importantă. Totuşi, în cazul unui cutremur care ar produce în Bucureşti o mişcare similară a terenului ca în 1977 - când au murit 1.400 de persoane - efectele ar fi cel puţin egale. Dar eu cred că vor fi mai mari pentru că fondul construit şi populaţia Capitalei sunt mai mari. Să nu uităm de cele 120 de clădiri cu regim mare de înălţime, încadrate în clasa I de risc seismic şi care au un risc ridicat de prăbuşire la cutremur, avariate în cutremurele din 1940  şi 1977; dintre acestea, doar 10 sau 15 clădiri au fost consolidate.

Care sunt cele mai vulnerabile clădiri ale oraşului?

R.V.: Blocurile din beton armat cu regim mare de înălţime (peste parter şi şase/şapte etaje) construite între 1920 şi 1940 sunt nişte bombe cu ceas; în prima jumătate a secolului XX, România nu avea prevederi normative referitoare la proiectarea clădirilor rezistente la cutremur. Şi - atunci când a existat - rezistenţa la cutremur a acestor clădiri interbelice din beton armat cu regim mare de înălţime a fost una întâmplătoare. În general, în aceste imobile, la fiecare etaj era un singur proprietar care avea cerinţe funcţionale şi de compartimentare diferite; din aceste motive adesea, stâlpii de rezistenţă nu aveau acelaşi aliniament pe verticală;  terenul pe care se construia era, adesea, de formă neregulată în plan şi clădirea urma forma terenului. Spun aceste lucruri, deoarece o primă linie de apărare a clădirilor la cutremur este constituită tocmai din alcătuirea sa regulată în plan şi pe verticală.

Când au apărut primele norme?

R.V.: Primele prevederi referitoare la proiectarea clădirilor rezistente la cutremur au apărut în anul 1945, dar nu au avut caracter obligatoriu. Aceste prevederi au fost o consecinţă a cutremurului din 10 noiembrie 1940 - când s-a prăbuşit prima clădire din beton armat cu regim mare de înălţime, blocul Carlton cu 14 etaje din centrul oraşului. Efectele cutremurului din 1940 şi lecţiile acestuia au trecut cvasi-neobservate, deoarece a prins România într-o perioadă cruntă a istoriei ei. Nu erau disponibile nici resurse financiare, nici umane calificate şi nici timp pentru studii în acestă direcţie; principala preocupare era efortul pentru război. Astfel că prima normă de proiectare la cutremur a clădirilor a apărut în 1963, inspirată din prevederile normative sovietice, dar şi americane . Interesant este că, în 1976 academicianul Aurel Beleş (precursor al ingineriei seismice - n.red.) a dat un interviu în care enumera câteva clădiri din centrul oraşului care au fost avariate în 1940 şi nu au mai fost consolidate. La 4 martie 1977, cutremurul doboară chiar o parte din acele imobile.