Patruzeci şi opt de ani s-a aflat Regele Carol I la conducerea României (1866-1914), fiind cea mai lungă domnie din ţara noastră.

Pe 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat domnitor al României, iar pe 26 martie 1881 a devenit rege. "Regele Carol I este ctitorul primei demnităţi naţionale unitare", este de părere istoricul Ovidiu Pecican.

Regele Carol I a avut un rol esenţial în schimbarea României şi transformarea ei într-o ţară modernă. În timpul domniei sale a apărut prima Constituţie, ţara şi-a cucerit independenţa, Dobrogea a fost alipită, iar prestigiul ţării în zonă a crescut enorm. Istoricul Ovidiu Pecican explică succint ce a însemnat transformarea ţării noastre: "Noi de fapt în 1912 am ajuns arbitrii în al doilea război balcanic, la Bucureşti s-a încheiat pacea". Un alt aspect remarcat de istoric a fost prosperitatea din acea perioadă: "Leul înainte de primul război mondial făcea o treabă bună chiar şi la Paris, ar fi putut fi cotat chiar ca valută forte".

Originile germane ale Regelui Carol I au contat foarte mult în modul acestuia de a conduce. "A contat prin temperamentul lui rece, nelatin, care nu se înfierbânta foarte mult, încerca o politică de echilibru. Apoi a contat o cumpănire a liniilor politice şi o consecvenţă. În al treilea rând a contat faptul că a fost recomandat de constructorul Germaniei, cancelarul de fier Otto von Bismark. Toate acestea au lăsat urme inclusiv şi în orientarea culturală a Romaniei", explica istoricul.

Regele era un om extrem de sever şi disciplinat, cu o moralitate impecabilă. El a încercat toată viaţa să impună colaboratorilor stilul său meticulos şi exact. Regina Elisabeta spunea despre soţul ei că "şi în somn el poartă Coroana pe cap".

"Carol I a construit statul român pe principiul profesionismului, al perfecţionării. Instituţiile moderne ale statului s-au făurit, din anul 1866 până în 1947, pe temeiul calităţii profesionale şi al ierarhiei meritului. A fost timpul unei aspiraţii instituţionale către mai bine, în care cuvintele întru care neamul nostru s-a manifestat în Europa au fost „solidaritate", „unire", „împreună", „prin noi înşine"", a scris Principele Radu al României într-un editorial publicat de România liberă.

Regele Carol I a fost şi un abil politician care a reuşit să aducă ordine în haosul dâmboviţean ce apăruse după exilarea lui Alexandru Ioan Cuza. "Carol I ţinea în balanţă politicianismul românesc, numea prin sistemul acesta alternativ, numea ba un lider de la partidul conservator, ba unul liberal", precizează Pecican.

De asemenea, a fost şi un om foarte mândru care nu a acceptat să pupe "papucul sultanului" cum i-a prezis cancelarul Bismark şi a reuşit să obţină independenţa României. Regele Carol I a condus personal trupele române în războiul de independenţă, iar la 10 mai 1877 la Bucureşti a fost proclamată Independenţa României. A fost un moment extrem de important care a dus la dezvoltarea statului modern român. "Era pentru prima oară când decideau tot români. Scăpam pentru prima dată de sub dominaţiile străine," a caracterizat istoricul Ovidiu Pecican acest eveniment.

"Carol I a fost cel mai longeviv, cel care a asigurat cea mai mare stabilitate şi cel care a dat o nemaintâlnita prosperitate românilor", este de părere istoricul.

"Împlinirile lui Carol I rămân în istorie nu fiindcă au fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de stat modern, vizionare şi aducătoare de statornicie. Ele au validat profesionismul, ca element structural al societăţii româneşti. România europeană, folosind fără complexe de inferioritate aceste valori, va fi o ţară mai puternică, pragmatică şi capabilă să înfrunte timpuri ce nu se anunţă nici liniştite şi nici paşnice", scria Principele Radu al României într-un editorial.

10 mai, sărbătoare naţională

Un grup de intelectuali clujeni au lansat o iniţiativa prin care se urmăreşte ca ziua de 10 mai să devină sărbătoare naţională.

"Suntem în deficit de sărbători pentru toată naţia asta de oameni care trudesc mult şi nu prea au prea multe satisfacţii. Şi dacă ar fi vorba de ziua martirilor ar fi binevenită. Nu sunt un regalist, dar am un respect pentru lucrurile semnificative care s-au întâmplat sub regii României, de aceea mi s-ar părea oportună o asemenea introducere în calendar. Aş reintroduce şi 23 august, pentru că nu e nimic ruşinos să întorci armele împotriva fascismului", conchide istoricul Ovidiu Pecican.