În urma unui accident rutier, după o operaţie pe creier şi trei săptămâni de stat în comă, un bărbat din Statele Unite a rămas cu o boală ciudată: avea episoade incontrolabile de plâns. După mai mulţi ani în care nimeni nu i-a luat boala în serios, un neurolog i-a prescris un medicament care l-a ajutat să-şi recapete viaţa, relatează publicaţia Washington Post.

"Plângea din orice"

În urmă cu opt ani, familia Anderson, din Staten Island, a trecut printr-un episod traumatizant: tatăl, Richard, a fost lovit de un şofer beat, pe când se întorcea de la plajă cu fiica şi soţia lui. Dus de urgenţă la spital, bărbatul a fost operat pe creier şi a stat trei săptămâni în comă.

Când s-a trezit, omul îşi pierduse memoria, simţul gustului şi al mirosului. Deşi soţia lui se obişnuise cu ideea de a-l ajuta să se recupereze, ea nu era pregătită pentru reacţiile ce aveau să apară la câteva săptămâni după accident: Richard avea episoade imprevizibile şi incontrolabile de plâns, care se accentuau pe zi ce trece.

"Plângea când se gândea la orice: animale, familie; chiar şi momentele fericite îl făceau să lăcrimeze", povesteşte soţia lui.

O dată cu trecerea timpului şi accentuarea afecţiunii lui, Richard era din ce în ce mai complexat de faptul că nu-şi putea controla emoţiile. Doctorul care îl monitoriza şi-a dat seama că simptomele sale nu sunt datorate supărarilor sau depresiei .

După accident, doctorii au informat-o pe Rose Anderson că soţul său nu are şanse de supravieţuire. Deşi a reuşit să îşi revină, bărbatul era cu totul schimbat. De la un temperament calm si stoic, Richard devenise agitat, nu îşi mai recunoştea nici familia şi bolborosea cuvinte de neînteles.

O familie dezbinată

La Kessler Institute of Rehabilitation, Richard Anderson şi-a recăpătat memoria, deşi nu-şi amintea în continuare nimic despre accident şi şi-a îmbunătăţit abilităţile de comunicare. El a rămas cu afazie (dificultaţi de vorbire şi scriere), dificultăţi în exprimarea ideilor şi schimbări comportamentale, precum accesele de furie. Stadiul avansat al bolii lui nu-i mai permitea să se întoarcă la serviciu.

La câteva luni după accident, când Richard s-a întors la familia sa din Staten Island, Rose a primit un telefon la serviciu, în care soţul său plângea incontrolabil, comportament cu care ea nu era obişnuită. "Am crezut că era doar copleşit de situaţie. Eram îngrijorată că nu aveam cu ce să îl ajut, nu puteam decât să îl înţeleg", îşi aminteşte soţia lui Richard.

Femeia se afla într-o situaţie grea, pentru că voia să păstreze unitatea familiei, mai ales că fiica celor doi suferea de stres posttraumatic, din cauza accidentului tatălui ei, şi evita să-l întâlnească pe Richard.

Prietenii care erau martori la episoanele de plâns încercau să îl liniştească pe Richard,  tratând situaţia ca pe un fapt divers, însă bărbatul se simţea inconfortabil şi ruşinat de întreaga situaţie.

PBA, boala de care suferă aproape un milion de americani

Neurologul Jonathan Fellus, fost director la Instituţia de reabilitare Kessler, a început sa îl trateze pe Richard Anderson la o lună după accident. De-a lungul timpului, medicul i-a scris reţete de antidepresive si anti-spastice, pentru a-i calma plânsul şi nervii. Lui Fellus i se părea normal  ca Richard să fie depresiv, însă, în urma tratamentelor, situaţia lui nu se îmbunătaţea. Doctorul era din ce în ce mai convins că felul în care se comporta Richard nu se datora depresiei sau supărarilor. Neurologul suspecta că bărbatul suferea de o boală numită Pseudobulbar affect (PBA), care se manifestă prin plâns sau râs involuntar şi incontrolabil. Se întâlneşte adesea la pacienţii care au suferit un atac cerebral, scleroză multiplă, cât şi Alzheimer.

Cercetările au arătat că PBA se apare când nu se mai fac legăturile între sinapse, aşa încât emoţiile nu mai sunt în relaţie cu expresiile. Se estimează că aproximativ un milion de americani suferă de această boală.

În urma unui tratament cu Nuedexta, o combinaţie între un medicament de tuse şi unul care reglează bătăile inimii, Richard a început să-şi revină. Acum, bărbatul îşi controlează mai bine emoţiile, are o slujbă cu jumătate de normă şi o viaţă socială normală. Şi soţia lui, Rose, este fericită, pentru că simte că şi-a recăpătat căsnicia.