La doar 350 de metri de cartierul Bronx din New York, se află insula North Brother, fostă zonă de carantină, colonie de leproşi şi centru de recuperare pentru dependenţii de droguri. Centrul de pe insulă a fost închis în 1963, iar în prezent este un labirint de ruine. Cu toate acestea, apele din jurul insulei sunt patrulate de către nave ale Pazei de coastă înarmate care se asigură că „sfinţenia" fostei zona de carantină nu va fi niciodată încălcată.

Fotograful şi istoricul Ian Ference este singurul care a obţinut aprobare ca să viziteze centrul de pe insula North Brother şi să fotografieze clădirile abandonate cu pereţi scorojiţi şi geamurile sparte, care în urmă cu secol găzduiau sute de bolnavi.

„Insula North Brother are o reputaţie sinistră, dar ar trebui să fie unul dintre cele mai importante locuri de vizitat din America", a declarat Ian Ference pentru Daily Mail.

Insula, situată pe râul East River între Bronx şi Insula lui Riker, a fost amenajată ca centru de carantină în 1885. Primii locuitori au fost bolnavii cu boli transmisibile, cum ar fi variola, tuberculoza, scarlatina şi difteria, care au fost scoşi cu forţa de pe străzile oraşului New York.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, în New York, veneau foarte mulţi imigranţi care erau obligaţi să trăiască în condiţii insalubre. Din cauza condiţiilor de trai precare şi a aglomeraţiei, bolile infecţioase se răspândeau foarte repede. Autorităţile din sistemul sanitar încercau să identifice în permanenţă persoanele cu boli transmibile pentru a le trimite în carantină pe Insula Nord Brother. Excepţie făceau cei care aveau bani şi îşi permiteau să stea într-o clinică privată.

Condiţiile de pe insulă erau primitive: bolnavii locuiau în hale insalubre, cabane şi corturi din jurul spitalului Riverside. La început, în centru nu exista niciun telefon aşa că persoanele care erau trimise în carantină pierdeau legătura cu familiile lor.

În perioada iernii, feriboturile ajungeau cu greu la insulă aşa că oamenii sufereau de foame şi frig. Încarcerarea pe insula North Brother a fost pentru mulţi bolnavi o condamnare la moarte. Rata de mortalitate în rândul pacienţilor era ridicată, iar rata de recuperare scăzută. Cei care au reuşit totuşi să plece din centru au descris insula ca un mediu infernal precum „gaura neagră din Calcuta".

Unul dintre cei mai faimoşi rezidenţi ai insulei a fost Mary Mallon, cunoscută sub numele de „Tifoida Maria", primul purtător sănătos al unei boli infecţioase care a fost identificat de autorităţi. Ea şi-a petrecut ultimii 30 de ani din viaţă în carantină la Spitalul Riverside de pe insula North Brother.

La începutul secolul al XX-lea, autorităţile oraşului a avut o tentativă de a restaura clădirile de pe insula North Brother în care locuiau, în principal, bolanvi de tuberculoză şi pacienţi cu boli venerice. Cu toate acestea, în 1942, centrul a fost închis.

În clădirile de pe insulă s-au mutat pentru scurt timp veteranii din Al doilea Război Mondial care studiau în New York. 

În 1952, insula a fost transformată într-un centru de recuperare pentru tinerii dependenţi de droguri. Nici acest program nu a avut succes aşa că insula North Brother a fost abandonată.

În prezent, accesul pe insulă este restricţionat doar la câţiva experţi în studiul păsărilor care monitorizează colonia de stârci cenuşii de noapte şi gărzile de coastă care patrulează în zonă. Totuşi, câţiva bloggeri au organizat călătorii ilegale pe ţărmurile sale.